SFINÅ¢II TREI IERARHI VASILE, GRIGORIE ÅžI IOAN

La 30 ianuarie, în fiecare an, Sfânta Biserică ne cheamă să facem un popas duhovnicesc, amintindu-ne de viaţa sfântă şi realizările deosebite, în folosul creştinilor, a celor trei sfinţi ierarhi: Vasile cel mare, Grigorie de Nazianz şi Ioan Gură de Aur. Toţi trei s-au născut şi au trăit în veacul IV d. Hr., numit şi "Veacul de aur" al Bisericii. Toţi trei au avut mame evlavioase: Emilia, Nona şi Antuza, care şi-au dat copiii la cele mai bune şcoli cunoscute până atunci din Cezareea, Constantinopol şi Atena. Datorită credinţei lor puternice şi a pregătirii teologice, toţi trei au ajuns în scaune episcopale, fiind totodată şi mari apărători ai învăţăturii lui Iisus Hristos. SFÂNTUL VASILE CEL MARE a moştenit o frumoasă avere de la părinţi, pe care a folosit-o în acte caritabile. La 35 de ani a fost ales episcop în Cezareea. A întemeiat mânăstiri, unde a pus propriile sale reguli, foarte aspre, pentru călugări şi călugăriţe, care sunt în vigoare şi astăzi în multe locuri, chiar şi în ţara noastră. A înfiinţat la Cezareea un azil pentru săraci şi un spital pentru bolnavi, fiind primul cunoscut în lume până atunci. A scris Sfânta Liturghie ce-i poartă numele, care se oficiază în sfintele Biserici în zece duminci din an, în special în Postul mare. În timpul când a fost episcop a apărat credinţa în Iisus Hristos, punând stavilă învăţăturii greşite ariene, înfruntându-l chiar şi pe împăratul Valens. Sfântul Vasile este pomenit de Sfânta Biserică la 1 ianuarie, ziua morţii (anul 379) şi la 30 ianuarie. SFÂNTUL GRIGORIE DE NAZIANZ a fost prieten cu Sfântul Vasile cel Mare, pe care îl numea "gura lui Hristos" sau "vas ales". S-a născut în localitatea Nazianz din Capadochia. Şi el a făcut studii la şcoli cu renume, prin grija mamei sale Nona, o femeie foarte credincioasă. A trecut prin toate treptele bisericeşti, de preot, episcop şi patriarh al Constantinopolului. A fost numit "teologul" datorită culturii sale teologice. A fost, ca şi Sfântul Vasile cel Mare, un mare apărător al credinţei lăsată nouă de Domnul nostru Iisus Hristos. Trece la cele veşnice la vârsta de 65 de ani, iar Sfânta Biserică îl pomeneşte la 25 şi 30 ianuarie. SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR este al treilea sfânt ierarh pomenit tot la 30 ianuarie. S-a născut în Antiohia. Mama sa a rămas văduvă la 20 de ani, după care nu s-a mai recăsătorit, dedicându-şi întreaga viaţă copilului ei. L-a dat la şcoli foarte bune, unde a învăţat filozofia, retorica, teologia şi avocatura. A ajuns patriarh la Constantinopol, fără voia sa, socotindu-se nevrednic de această înaltă funcţie. În cuvântările sale combătea pe eretici, adică pe cei ce răstălmăceau învăţăturile lăsate de Domnul nostru Iisus Hristos şi se depărtau de Biserică. Împărăteasa Eudoxia, o femeie cu moravuri uşoare, n-a scăpat de cuvintele Sfântului Ioan. Acest curaj l-a costat foarte scump, pentru că împărăteasa l-a dat jos din scaunul de patriarh şi l-a exilat în Armenia. În drum spre exil, a murit. A fost numit "Gura de Aur", pentru că a avut un talent deosebit ca orator. De la el au rămas multe scrieri, cuvântări şi "Sfânta Liturghie" care-i poartă numele. Aceşti sfinţi au avut aceeaţi învăţătură teologică şi aceeaşi credinţă puternică în Iisus Hristos. În anul 1075 s-a iscat o neînţelegere între creştini, despărţindu-se în trei grupuri. Unii erau adepţii Sfântului Vasile şi învăţăturii sale, numiţi "vasilicani", alţii ai Sfântului Grigorie, numiţi "gregorieni" şi a treia categorie, ai Sfântului Ioan, numiţi "ioaniţi". Pacea între cele trei grupuri a adus-o un episcop, Ioan al Eucalitelor, care a spus că cei trei sfinţi sunt de aceeaşi formă înaintea lui Dumnezeu şi că toţi trei sunt deopotrivă rugători, cu aceeaşi învăţătură pentru tot neamul creştinesc. Ca semn al împăcării celor trei grupuri, s-a hotărât, ca de atunci, cei trei sfinţi să fie pomeniţi în aceeaşi zi, la 30 ianuarie, în fiecare an. În această sfântă zi, este un bun prilej să le dorim sănătate şi "La mulţi ani" celor ce poartă numele acestor sfinţi. Pr. Ilie Fleşer