L-a adus din America, Cristofor Columb. La sfârşitul secolului al XV-lea, se puneau bazele comerciale ale unui troc, cu baştinaşii din America. Aceştia primeau corsaje şi cosmeticale în schimbul unor delicioase boabe aurii, din care localnicii făceau mâncare şi chiar băutură. Din secolul XVI-lea, porumbul începe să fie cultivat şi în Europa.

Nu trebuie să fie, neapărat crud, ca să aibă calităţi terapeutice. Porumbul fiert, ca şi cel copt sau sub formă de popcorn, pierde doar o parte din substanţele importante pentru sănătate, în timpul preparării termice. Vitamine şi aminoacizi se păstrează într-o proporţie destul de mare. Cercetările au dovedit că în porumbul tratat termic apar izomeri ai acidului folic care au şi alte efecte benefice asupra vaselor de sânge. Anumite substanţe din porumb acţionează asupra celulelor care fabrică proteina numită elastină. Elastina reprezintă secretul elasticităţii ţesuturilor conjunctive, inclusiv a peretelui arterelor. Ca urmare a acestui efect, vasele de sânge devin mai uşor extensibile, atunci când inima pompează mai mult sânge în raport cu nevoile organismului. Astfel se realizează o mai bună oxigenare şi hrănire a întregului organism.

Consumul de porumb contribuie la scăderea acumulării de toxine în organism. După o cură de 15 zile, cu porumb, se poate constata atenuarea stării de greaţă, a durerilor de cap, a stărilor de oboseală sau a insomniilor, creşte rezistenţa la efort fizic şi psihic.

Specialiştii susţin că porumbul, fiert sau copt, conţine o serie de substanţe care acţionează atât mecanismele metabolismului ficatului, dar şi ale altor ţesuturi şi organe. Şi este deosebit de energizant.

O cană de boabe de porumb oferă 15% din necesarul zilnic de acid pantothenic, deci vitamina B5. Această vitamină e folosită pentru transformarea carbonaţilor complecşi în glucoză, care alimentează energia organismului. Beta-carotenul din porumb creşte rezervele de hemoglobină, o proteină care transportă oxigenul la celule şi ajută la prevenirea oboselii. Hidrocarburile din compoziţia chimică a porumbului dau energie şi nu permit depunerea grăsimii.

Bobul crud de porumb conţine un aminoacid numit thiamină, o substanţă destul de rezistentă la temperaturile ridicate. Această substanţă are un efect benefic asupra bunei desfăşurări a reacţiilor chimice din neuroni. Unele cercetări efectuate în anul 2001 de către neurochimiştii germani au demonstrat că thiamina şi izomerii săi, rezultaţi din tratarea termică, creează o condiţie electrică specială pentru o mai bună fixare a datelor în memorie.

Alte cercetări efectuate în Marea Britanie au demonstrat că unii compuşi ciclici cu azot, rezultaţi din fierberea porumbului pot creşte semnificativ capacitatea de analiză inteligentă şi sinteză rapidă a datelor din memorie.

Porumbul conţine o listă impresionantă de nutrienţi precum folaţi, fosfor, calciu, fier, magneziu, zinc, mangan, proteine, potasiu, fibre, tiamină, acid panthotenic şi vitaminele A, C, E şi K. Este bogat în vitaminele din grupa B, care influenţează pozitiv funcţionarea sistemului nervos, a muşchilor, a inimii şi producţia de globule roşii.

Sfaturi legate de modul de preparare

Dacă se fierbe sau se pregăteşte la aburi, nu se adaugă sare şi nu se lasă porumbul să se fiarbă foarte mult, pentru că se va întări şi-şi va pierde savoarea. Poate fi copt pe grătar, învelit în frunze.

O salată delicoasă se face din porumbul fiert, asezonat cu puţin unt, ulei de măsline sau ulei din seminţe de in, cu sare şi piper sau alte condimente sau verdeţuri, după gust sau din boabe de porumb amestecate cu roşii, ardei verzi şi fasole roşie.

www.unaalta.org/

http://www.ronduldesibiu.ro/multimedia/video