| 19 Ianuarie, 2012 ora 16:54:00 | Comentarii: 0 | Vizualizari: 598 |
Lecţia maestrului Rebengiuc
Într-una din serile ciudatei revoluţii româneşti, aflată în plină desfăşurare, maestrul Victor Rebengiuc a susţinut un recital de excepţie, la Sibiu, în café-barul Atrium. După anunţarea lui, evenimentul putea fi considerat o chermeză elitist-mondenă, departe de realitatea înconjurătoare. Iar asocierea localului cu unul din clasicii literaturii universale, F.M. Dostoievski, ceva de domeniul inefabilului. Sau nepotrivită subiectului: „Legenda Marelui Inchizitor". În alte cazuri, de pildă pentru un sceptic înrăit, convins de vitregirea actuală a marii culturi, putea fi doar un argument în plus în susţinerea ideilor sale. În fine, cu toată celebritatea actorului şi a textului ales, nu era uşor de crezut că un asemenea eveniment de popularizare a unuia din cele mai celebre texte scrise vreodată, într-un loc frecventat în special de tineri, va fi unul de succes. Şi, totuşi, după ce disperarea liber exprimată a ajuns stăpâna absolută a străzilor din marile oraşe ale României, programarea recitalului rămâne, pentru mine, de-o rafinată inspiraţie, tocmai în condiţiile înstrăinării oamenilor de marea cultură şi ale disoluţiei ordinii sociale în lumea de astăzi. Cu atât mai merituoasă mi se pare şi iniţiativa organizatorilor.
Recitalul maestrului Rebengiuc mi-a amintit de un gând al lui Nicolae Steinhardt, din perioada când era prizonierul sistemului penitenciar comunist. Acel gând i-a revelat, ca singură modalitate de salvare a omului, într-un sistem concentraţionar, soluţia mistică. Ea nu este însă valabilă doar în sistemul concentraţionar penitenciar, într-un regim politic-autoritarist. Soluţia mistică poate salva omul oricând libertatea lui ajunge să fie jucată, din orice motiv, la ruleta hazardului. În seara zilei de 16 ianuarie, în acelaşi timp cu „revoluţia" de-afară, am văzut, în sala Atrium, tineri care au ales (în cunoştinţă de cauză sau nu) să asculte un discurs despre libertate. Căci despre libertate, aşa cum ne-a adus-o Fiul lui Dumnezeu, ne vorbeşte „Legenda Marelui Inchizitor". În tăcerea unui atrium deşi lipsit de nimbul sacralităţii, am văzut tineri cuceriţi de un speech incompatibil cu discursurile lumii agitate în care trăiesc. Arta interpretării lui Victor Rebengiuc i-a făcut pe spectatori să-l asculte cu evlavie. Pentru mine, surpriza a fost totală. Dovadă că maestrul a ales (dintr-un imbold interior, poate, de inspiraţie divină) să citească un text ce sfredeleşte sufletul omului. Şi minunea, cred eu, s-a petrecut: nu mulţi spectatori au ieşit din Atrium la fel cum au intrat.
Marele inchizitor a vorbit despre esenţa şi rosturile libertăţii, prin gura unui mare actor român. Acelaşi actor, care, în decembrie '89, cu un gest simbolic, le-a sugerat românilor să-şi recunoască păcatele (cel puţin pe cele) ştiute, pentru a se putea bucura de libertate. În 16 ianuarie, am avut sentimentul că Rebengiuc a venit, la Sibiu, să ne da aceeaşi lecţie. Poate, maestrul s-a convins că, după aproape 23 de ani, n-am învăţat să ne trăim libertatea eliberaţi de păcate. Şi, dependenţi de ele, am ajuns mari inchizitori. Cum s-ar putea explica altfel prezenţa, în aceste zile, pe străzile României, a Crucii lui Isus, ca o sfidare păgână a menirii sale mântuitoare pentru sufletul omenesc? Dar coşciugul purtat de demonstranţi ce altceva înseamnă decât moarte spirituală?
Cu siguranţă, „one man show"- ul maestrului Victor Rebengiuc - anunţat înainte cu o săptămână -, a avut întâmplător fundalul social zgomotos de afară. Dar a fost izolat în acel atrium neconvenţional, ca o insulă de serenitate tonică şi salvatoare, în marea patimilor omeneşti. O asemenea insulă, în istoria culturii universale, rămâne şi „Legenda" lui Dostoievski, genială în modul în care îl apără pe Isus. Discursul Marelui Închizitor evidenţiază , contrar aparenţei anti-cristice, slăbiciunile omeneşti: „...libertatea şi faptul de a avea pâine, în realitate şi cu prisosinţă, aşa ca să ajungă la toată lumea, sunt două lucruri incompatibile, fiindcă în vecii vecilor oamenii nu vor fi în stare să împartă pâinea între ei! Şi în acelaşi timp se vor convinge că niciodată nu vor putea fi liberi, fiindcă sunt slabi de înger, dedaţi la rele, becisnici şi îndărătnici".
Nu exista comentarii la acest articol inca.
Adauga un comentariu
 |
