| 02 Februarie, 2012 ora 12:53:00 | Comentarii: 0 | Vizualizari: 393 |
Anonimii comunicării publice
Lumea se schimbă. Şi nu în bine. Ne îndepărtăm de portretul comun al omului comunicativ şi liber de prejudecăţi. Şi asta în ciuda perfecţionării mijloacelor de comunicare în masă. O contribuţie tot mai însemnată o au oamenii fără identitate, care agită mass-media, acei autori fanatici şi înrăiţi ai mesajelor care contrazic binefacerile libertăţii de exprimare. Influenţa lor este tot mai agresivă, cu cât se complică regulile economice şi ale convieţuirii. Frica de a-şi declara opiniile, cu nume şi prenume, nu mai este efectul pumnului în gură, ci al intimidării omului de agresivitatea anonimă din spaţiul public. Rezultatul? Dispare solidaritatea în numele binelui comun. În schimb, ne solidarizăm la grămadă, cu motivaţii individualiste. Am ajuns să ne comunicăm unii altora neliniştile (personale sau tele-induse), în monologuri incandescente, străini de comuniunea sufletească. Reflexul de autoapărare îndreaptă interesul general spre informaţii cu predilecţie din zona divertismentului şi senzaţionalului, cu toate că locurile de muncă, preţurile bunurilor de larg consum, veniturile rămân subiectele grele ale acestor vremuri controversate. De două decenii, o modă globală determină interesul omului de nouă generaţie pentru confort, comoditate şi hedonism existenţial. Moda asta a împărţit neprincipial societatea, din perspectiva mijloacelor de subzistenţă, între majoritari - obligaţi de condiţiile sociale sau personale să lupte pentru supravieţuire, şi minoritari - capabili să facă faţă societăţii concurenţiale. Din păcate, aceste realităţi contemporane nu intră - atât cât ar merita - în sfera dezbaterilor mediatice. De asta profită oamenii fără identitate, luptători pe frontul reţelelor invizibile pentru cauze numai de ei ştiute. Culmea este că orice măsură de supraveghere a liberei circulaţii a informaţiilor trezeşte adversitatea anonimilor - transformaţi brusc în apărători ai libertăţii de exprimare.
Curios este faptul că societatea super-informatizată şi super-informată a creat reflexul comunicării în anonimat. De cele mai multe ori cred că este vorba de frică şi laşitate. Cu puţine excepţii acceptabile (şi numai acolo unde administratorii de site-uri impun reguli), anonimatul asigură protecţia comunicatorului de furtuna trivialităţilor, jignirilor şi instigărilor (mai mult sau mai puţin voalate), ce-o poate declanşa o opinie de-a sa pe reţelele electronice de comunicare. Deşi există tehnici (nu ştiu cât de simple sau complicate) de identificare, n-am auzit până acum să fi fost deconspirat cineva care ar fi lansat texte murdare de pe calculatorul personal spre spaţiul public. Toate se vor a fi „comentarii" la opinii asumate de-un comunicator, cu nume şi prenume. „Comentariile", însă, de regulă, fac abstracţie de subiect, legându-se exclusiv de datele personale ale comunicatorului. Sunt cazuri în care acesta rămâne uluit cât de bine cunoscut este de nişte... pseudonime. Iar în spatele fiecărui pseudonim, „comentatorul" mârâie sardonic, ca un pitbull întărâtat. Precum o armă albă, „comentariul" îl poate „ucide" pe comunicator. În acest timp, spectatorii internauţi constată „execuţia" comunicatorului şi-atât. Restul e tăcere...
Anonimii întârzie maturizarea internetului, ca formă de comunicare interumană nu doar rapidă, ci şi onestă, de luat în seamă inclusiv de cei care au puteri de decizie într-un domeniu sau altul. Recuperarea acestei fascinante descoperiri, în folosul public, este o sarcină a viitorului nu prea îndepărtat - dacă lumea îşi va mai dori corectitudine informaţională. Dar dacă internetul va rămâne pe mâna anonimilor, cu siguranţă va fi cel mai perfid mijloc de descurajare a libertăţii de exprimare onestă. Nu regulile impuse conversaţiei pe internet ar fi periculoase pentru libertatea de exprimare onestă, ci, dimpotrivă, lipsa lor, lucru dovedit mai ales de atacurile murdare asupra vieţii intime şi sociale a omului. Motiv pentru care majoritarii de care vorbeam mai sus văd spaţiul public ca pe o sperietoare, în loc de mijlocitor al opiniilor şi cunoaşterii interpersonale.
P.S. Recentul caz al hackerului român arestat întăreşte caracterul pirateresc al acestei „meserii" moderne, de care tot mai mulţi tineri se simt atraşi, dar şi agresivitatea de mahala a anonimatului pe internet. Iată o mostră de-o asemenea intervenţie anonimă pe seama cazului respectiv: „Ce prostii îs astea cu ..., rahaturi?(...) Aveţi 10 ani! Fiecare e pe pielea lui, l-au prins, nasol de el, o să dea bine la CV. Nu e el - norocul lui. Când dracu o să vă maturizaţi? Când(...) o să vă treziţi la realitatea, că nu poţi să îţi bagi p...a pe net de instituţii publice, firme etc. şi nimeni să nu vă zică nimic?". Oare lumea a ajuns sau va ajunge curând condusă prin mesajele anonimilor „netreziţi la realitate"?
Nu exista comentarii la acest articol inca.
Adauga un comentariu
 |
