| 10 Februarie, 2012 ora 09:52:00 | Comentarii: 0 | Vizualizari: 162 |
ARTIŞTII CETĂŢII. GRAFICIENII.
Alături de pictorii şi sculptorii sibieni, despre care s-au scris nenumărate pagini, s-au afirmat în decursul anilor o pleiadă de graficieni extrem de valoroşi, care prin limbajul specific al graficii, au diversificat paleta ofertelor artistice pentru marele public consumator de artă.
Primele manifestări ale graficii si-biene sunt legate de istoria tiparului, a graficii de imprimare, respectiv a gravurii. În 1529 se tipăreşte de că-tre Lucas Trapoldner, prima carte, o gramatică latină scrisă de Toma Gemmarius în condiţiile adoptării reformei religioase de către saşi sub forma luteranismului.
În 1853 apar şi cărţi în limba română, în scopul propagării noii doctrine în rândurile populaţiei române, dar fără rezultat. În 1544, tipograful Filip Moldoveanu scoate de sub tipar, prima carte în limba română, Catehismul luteran, urmată de Tetraevangheliarul din 1546 şi de Evangheliarul slavo-român din 155I-I553, prima lucrare bilingvă adresată românilor.
În secolul 17, sibienii dispuneau de 12 ateliere tipografice. Un prim gravor în lemn Jakob Thilo, a realizat o serie de xilogravuri valoroase după care a trecut la gravură pe metal. S-a realizat, la Sibiu, o adevărată şcoală de ilustraţie de carte având protagonişti pe Johann Hermann, Paulus Schirmer, Marcus Pistorius şi Tobias Teutsch.
În secolul 18, grafica cunoaşte o diversificare sub aspectul tematicilor abordate şi a modalităţilor de expresie. Se remarcă Abraham Kertesz, Ştefan Junling, Bart Closius şi Martin Hochmeister.
În această perioadă se remarcă o afirmare tot mai plenară a graficii de şevalet, (desen şi acuarelă) cu genuri noi: peisajul în diferite variante cu preponderenţă „ veduta", compoziţia alegorică cu subiecte mitologice, portrete de tip emblemă ale unor personalităţi celebre. Au rămas în istoria graficii sibiene artişti gravori ca Andreas Blasius, specializat în executarea de ex-librisuri şi vignete de titluri, tipărite la tipografia lui Johann Barth din Sibiu.
Artistul Samuel Schardi, între 1746 - 1788, a realizat ex-librisuri şi portete ale unor concitadini sibieni, iar Johann Bauenfeind a realizat o colecţie de gravuri având ca imagini reprezentative din Sibiu şi compoziţii alegorice şi cu teme religioase.
În secolul 18 s-a instaurat, datorită unor condiţii sociale prielnice, un climat de efervescenţă culturală care a favorizat realizarea unor premiere sibiene. În 1612 apare primul calendar din ţară; În 1788 se deschide prima librărie iar la iniţiativa lui Martin Hochmeister, în 1790, primul ghid al Sibiului.
Un artist deosebit de activ pentru perioada sfârşitului de secol 18 şi început de 19, a fost Franz Neuhauser junior, având multiple preocupări în domeniul picturii de şevalet, a celei murale şi al graficii. Contribuie, prin aportul său nemijlocit, la instalarea colecţiei de pictură în Palatul Brukenthal. A avut procupări considerabile pentru învăţământul artistic. Este considerat primul şi cel mai iscusit tipograf din Transilvania.
În 1819, este demn de reţinut, Institutul litografic din Viena realizează un album după renumita lucrare „Târg din Transilvania" a lui Neuhauser. Artistul s-a specializat în tehnica litografiei color, realizând reproduceri color după lucrări originale, transpuse după acuarele, tempera, guaşă, (vederi de oraşe şi monumente istorice).
Un artist care a făcut carieră în aceeaşi perioadă, Johann Bobel, (artist amator) a realizat o suită de acuarele, valoroase ca documente, cu monumentele sibiene, precum şi un plan extrem de amănunţit al Sibiului.
Cele 21 de acuarele au fost strânse într-un valoros album, cu texte explicative anexate, care restituie posterităţii imaginea unei cetăţi bine fortificate cu turnuri, bastioane impunătoare şi mai ales cu porţi. Datorită strădaniilor acestui artist, care dincolo de talentul său artistic necultivat, era încărcat de fior patriotic, astăzi cunoaştem câteva din importantele porţi ale Sibiului, care au fost demolate în a doua jumătate secolului 19, din raţiuni care nu se cunosc nici astăzi.
Pe la 1850, un grup de artişti veniţi de pe alte meleaguri, legaţi de preocupări artistice comune, Theodor Glatz,(venit de la Viena, 1818-1871) şi Karl Koller, au realizat primele fotografii la Sibiu.
După 1850, se simte o revigorare a vieţii culturale şi artistice după o perioadă de diminuare ale acesteia, datorată valului de mişcări revoluţionare pe plan european, simţindu-se palpabil, printr-o creştere al numărului de creatori, prin diversificarea orizontului tematic şi a modalităţilor de exprimare artistică, elemente extrem de favorabile.
În această perioadă, se înfiinţază un nou atelier de litografie de către Robert Krabs, venit de la Leipzig, desenator şi litograf, care realizează un număr impresionant de desene, acuarele, schiţe şi imagini din Sibiu şi împrejurimi.
(va urma)
Nu exista comentarii la acest articol inca.
Adauga un comentariu
 |
