Warren Buffett, investitorul inteligent (II)

Este cert, Buffett a avut mereu oroare de speculatie. „Les allers – retours” de la Bursa au reprezentat putin, foarte putin pentru el. A preferat mereu sa cumpere valori sigure si sa le ramana fidel ani intregi. In cele mai reprezentative cazuri, chiar pe viata. Nu a selectionat decat intreprinderi exceptionale care ocupau o pozitie dominanta in sectorul lor, relativ insensibile la multe din „salturile de rumoare” ale participantilor la bursa. Participatiile sale la bursa, in 2008, de exemplu, au oferit si ofera un frumos esantion al economiei americane in ce a avut si are mai solid: 13,1% pentru American Express, 8,6% Coca – Cola, 3,3% Procter and Gamble, 9,2% banca Wells Fargo, etc. „Comuniunea” sa cu Coca – Cola a ramas si ramane ca un fapt exemplar. Mai intai deoarece a fost vorba de o bautura preferata a sa, „fetis”: miliardarul nu bea decat Cherry Coke, versiunea aromatizata cu cirese. Pe urma, deoarece Buffett a asteptat ani multi inainte de a investi, pandind un moment de slabiciune a actiunilor. Iar acest moment i s-a prezentat dupa Krach-ul din 1987. Aproape fara zgomot, W.B. a cumparat circa 2 milioane de actiuni. In prezent, valoarea acestei participari este de peste 8 ori mai mare decat pretul platit in epoca. Aceasta a insemnat, de fapt, si inseamna, inspiratia in afaceri... Warren Buffett a ramas si ramane destul de departe de „valorile tehnologice”, privite de el ca foarte nesigure. A traversat anii de nebunie ai Internet-ului, se spune ca intrebandu-se in fiecare dimineata cum de investitorii puteau pierde pana la acest punct simtul lor comun mizand pe „dot coms” atat de manifest supraevaluate. Dealtfel, una din cele mai frumoase tirade ale sale impotriva Wall – Street-ului si a speculatorilor dateaza inca din februarie 2001: „Ei stiu ca daca raman la bal prea mult timp, vor fi transformati in dovleci sau in sobolani. In acelasi timp, insa, ei nu vor sa piarda nici un minut din sarbatoare. Ei au toti intentia sa plece din bal cu o secunda inainte de miezul noptii. Problema este ca ei danseaza intr-o sala care nu are pendule cu secundar”. O ase­menea aversiune pentru risc si speculatie i-a profitat in mod deosebit, lui ca si „fericitilor actionari ai fondului sau”. Valoarea actiunilor Berkshire Hathaway s-a apreciat, in medie, cu 21% in fiecare an de dupa 1965. {i totusi Warren Buffett nu are nimic dintr-un revolutionar anticapitalist. Nici in gandurile sale, nici in faptele sale, nici in gesturile sale. Dimpotriva, chiar, pasiunea vietii sale a fost si este sa faca sa fructifice banii investiti. Foarte putin interventionist in societatile din portofoliul sau, el s-a interesat si se intereseaza cu privire doar la un singur indicator: randamentul capitalurilor investite. Ceea ce presupune o hartuire fara mila a risipei si o neincredere viscerala cu privire la fuziuni – achizitii ce nu vizeaza, dupa el, decat umflarea „ego”-ului managerilor fara sa serveasca interesele actionarilor. A asteptat si asteapta de la diriguitorii firmelor sale sa fie la fel de „montati” ca el insusi. Este adevarat, multa vreme Buffett a avut impresia de a predica in desert. Insa, o data cu debutul deceniului actual, ideile sale au facut adevarata partie. Iata, spargerea „bulei Internet”, apoi scandalul „Enron”, dupa aceea criza „subprimes”- urilor, in fine, debutul si desfasurarea actualei crize economico – financiare mondiale. Toate acestea au cutremurat certitudinile, au modificat atitudinile. Aproare brusc, cei interesati au inceput sa se gandeasca la „predicatorul din Omaha”. La tiradele sale contra salariilor excesive ale diriguitorilor din firme, la tiradele sale impotriva „stock – options” –urilor, la veritabila cruciada desfasurata de Buffett pentru o taxare mai aproape de egalitara. S-a plasat astfel in centrul atentiei, al dezbaterilor, iar stilul preferat si fundamental al sau a facut si face din ce in ce mai multi prozeliti. Dupa cum scrie Héléne Constanty, „Buffett apara idei politice care fac sa se ridice parul in cap la miliardarii care isi cheltuiesc averile in duplex-uri in Central Park, iahturi cromate si paziti de multe garzi de coor. Nu are cuvinte destul de dure pentru a critica generozitatea salariala cu ei insasi a marilor patroni. El insusi isi plateste de ani buni aceeasi suma: 100.000 de dolari pe an, ceea ce il plaseaza, potrivit Forbes, pe locul 497 in randul patronilor cei mai bine platiti din Statele Unite”. „Atunci cand conducatorii prea avizi buzunaresc pe actionari, administratorii trebuie sa le dea peste degete” – scrie Buffett. Potrivit opiniei sale, consiliile de administratie nu isi indeplinesc rolul lor veritabil. Ele au devenit cluburi „pretioase”, „catifelate” care permit in mod politicos accesul - si o si aproba – oricarei cereri a echipei de conducere. „Atunci cand un PDG – mai scrie Warren Buffett – cere consiliului sau de administratie autorizatia de a-si atribui o megaprima sub forma - stock - options, a indrazi sa emiti vreo obiectie pare la fel de grosier cu a trage vanturi la masa”. Iata motive, arata Warren Buffett care, printre altele, ne-au determinat sa intram in actuala criza economico – financiara mondiala. Iar pentru a o parasi trebuie sa ne modificam si asemenea atitudini... Dar cum a actionat si actioneaza Warren Buffett in politica? Iata, ultimele „prezidentiale” i-au dat ocazia sa-si exprime sus si tare sustinerea sa pentru democrati. Cu un tratament de favoare pentru Barack Obama, pe care Buffett l-a sustinut inca din campania sa pentru a deveni senator de Illinois in 2005. Marele financiar i-a trimis si ii trimite si acum taieturi de presa adnotate cu reflectiile sale asupra politicii economice. Se pare ca multumita lui Warren Buffett este si faptul ca Obama a dobandit si sustinerea lui Bill Gates. Una din ideile fundamentale a lui Buffett, preluata de Obama, este si cea dupa care sistemul fiscal american este profund injust deoarece taxeaza prea putin veniturile din capital. In 2007, bunaoara, la un dineu de colectare a fondurilor pentru Partidul Democrat la care participa, un dineu de 4.600 dolari tacamul, Buffett s-a indignat in fata unui parter plin de patroni: „Noi toti de aici platim proportional mai putine impozite comparativ cu receptionerii nostri si femeile noastre de menaj. Eu insumi am platit in anul trecut 17,7% impozit pe cele 46 milioane de dolari ale mele, venituri, in vreme ce secretara mea care a declarat 60.000 de dolari salariu, a fost taxata cu 30%...” Amintindu-ne de ceea ce se intampla la noi, nu opiniez ca sumele impozabile si procentele lor de impozitare sunt, de fapt, in aceasta etapa, problema, ci modul de provenienta, de geneza al multora din marile venituri. De pe urma unor afaceri spoliatoare cu statul si care ne-au spoliat, practic, pe noi toti. Cum se vadeste un oarecare echilibru intre ceea ce au facut unii si altii – putere si opozitie - , iar acesta nu de azi, de ieri, ci de aproape 20 de ani, iata ca nu raspunde nimeni, iar noi toti alimentam cu bani, practic fara sa cracnim, pe potentatii financiari ai vremii. Dece ne costa, bunaoara, 1 km de autostrada de 3 – 4 ori mai mult decat costul respectiv in strainatate, dece avem „regi ai asfaltului”, imbogatiti atat de spectaculos astfel, cand soselele si aurostrazile noastre sunt in halul in care sunt? Raspunsurile sunt lesne de gasit, dar cam atat. Pe urma, nimic, in timp ce „smecherii” acumuleaza milion peste milion de euro, isi fac palate, duc un trai de nababi si isi bat, de fapt, joc de noi. Actiunile punitive reale ale justitiei sunt pentru cei mici... Dar sa revenim. O alta tema predilecta a lui Buffett? Drepturile de succesiune. Warren Buffett este in acest cadru opus unor laturi ale notiunii de mostenire in sensul ca el a decis sa-si legateze intreaga avere operelor umanitare, in primul rand Fundatiei prietenilor sai Bill si Melinda Gates. A fost, ^nsa, „dat peste cap”, realmente „intros” de ideile din campul republican care se refereau la chiar suprimarea drepturilor de succesiune. „A le suprima ca atare, scria Buffett, va adanci si mai mult fosa intre bogati si saraci, care nu inceteaza de a se amplifica in Statele Unite”. „Supercapitalisti care mai folosesc un astfel de langaj mai cunoasteti multi?” – se intreba retoric H. Constanty in incheierea studiului sau despre Buffett. O intrebare care are un raspuns similar si la noi...