SOLILOCVII DE DUMINICA

Filiala Uniunii Artistilor Plastici sau Asociatia Filiala Uniunii Artistilor Plas­tici, doua „ structuri societare institutionalizate” distincte cu prevederi statutare identice. Filialele teritoriale si Asociatiile Profesionale Afiliate. Dupa Marea Unire din 1918, ca rezultat al democratizarii societatii romanesti, au aparut forme de organizare profesionala, non guvernamentale, apolitice, pe diferite domenii si specialitati. Astfel se constituie Sindicatele Mixte de Artisti Plastici din Romania, prin anii 20, a caror activitate a fost benefica pana in 1950. Actuala Uniune a Artistilor Plastici din Romania este continuatoarea jutidica a sindicatelor respective. Artistilor, sindicatele pana la venirea la putere a regimului comunist, le-a garantat protectia cuvenita prin statutul lor democratic, consfintit de Constitutia din 1923, cosiderata printre cele mai valoroase din Europa la acea veme, care asigura libertatea de creatie si de exprimare artistica, optiunile tematice, stilistice, gandirea artistica proprie, acestea facand parte din depturile inalienabile ale artistilor. In 1950, prin decret de stat, ia fiinta Uniunea Artistilor Plastici, (U.A.P.) organizatie profesionala, non guvernamentala, apolitica, de utilitate publica romana care se dorea o continuare in plan superior a sindicatelor mixte. Cat de apolitica si de superioara a fost, s-a dovedit timp de 40 de ani, cand, pentru a deveni membru de uniune trebuia sa indeplinesti o serie de conditii, uneori restrictive, impuse de politica partidului unic. Imixtiunile in viata U.A.P. practicate de statul si partidul comunist roman, au devenit o practica curenta determinand un mare deserviciu artei plastice din Romania. Despre evolutia artelor plastice romanesti si viata creatorilor din acest domeniu, numai o istorie a artelor obiectiva, alcatuita dupa criterii axiologice ferme si riguroase stiintific, necenzurata, ar contribui la o ierarhizare valorica dreapta, absolut necesara a operelor si artistilor. O astfel de intreprindere ar putea lamuri aportul acestei institutii la viata artistica a Romaniei timp de o jumatate de secol, si ar conduce la realizarea unor reparatii morale mult asteptate, fata de artistii discriminati pe criterii ideologice si politice. Dupa 1990, tot prin lege, se revine la preceptele statutare valoroase ale vechilor sindicate, la care s-au adaugat prevederi noi, adaptate la noul statut social si moral al artistilor, stabilindu-se noi drepturi si indatoriri ale membrilor U.A.P. Datorita starii de euforie „ revolutionara” post-decembrista, din dorinta de a descentraliza „ centralismul democratic” de tip stalinisto- comunist, conducatorii de pe „ Dambovita”, ai artistilor plastici din Romania au realizat o structura organizatorica bilibistrocizanta a uniunii, prin care se introduc alaturi de filialele ce decurg din principiul logic al teritorialitatii, Asociatiile Profesionale Afiliate, un fel de „ ciupercute” din „ provincie” cu autonomie structurala si economica, (sic.) cum ar spune englezul „pictures in pictures” Ca toate lucrurile incurcate si confuze care s-au incetatenit la noi, in materie de legislatie dupa 1989, este si statutul breslei plasticienilor din Romania. Dupa o lectura chiar si sumara, orice om cu putin discernamant poate descoperi o sumedenie de inadvertente de tip juridic, de formulare lingvistica, care creaza confuzii si dileme derutante si negative pentru unii, benefice pentru altii. De astfel de confuzii se bucura si actuala conducere a artistilor din Sibiu. In urma cu 4 ani, vechea conducere avandu-l ca presedinte pe sculptorul Mircea Ignat a fost schimbata abuziv ( adunarea de alegeri nefiind statutara din lipsa de cvorum). Procesul verbal al adunarii respective consemneaza elocvent acest fapt. Atunci s-a profitat de confuzia statutelor celor doua unitati ale U.A.P. deteminata si folosita de catre si in interesul actualei echipe de conducere, inlocuindu-se filiala U.A.P. cu asociatia profesionala paradoxal denumita „ Asociatia Filiala U.A.P.” De patru ani activitatea Filialei U.A.P. s-a diminuat si degradat atat in plan artistic cat si organizatoric, ajungand in prag de autodizolvare fiind treptat suplinita „ Asociatia Filiala U.A.P.” care functioneaza, daca nu ilegal, oricum dupa bunul plac al conducerii acesteia care nu repreprezinta decat numai o parte dintre membri ai U.A.P. Nu este acest context locul in care sa se rezolve problema Filialei U.A.P. Sibiu. De pe urma acestei confuzii, dilema artistilor plastici sibieni devine tot mai mare, fiind in folosul celor care sunt interesati sa o perpetueze. In ciuda acesei situatii, de loc normala, artistii sibieni continua sa creeze si sa incante ochii sibienilor cu opere originale si valoroase. Un astfel de creator, care ne invita sa trecem mai usor peste problemele grele ale vietii cotidiene, este talentatul pictor Ion Constantinescu a carui expozitie personala de exceptie, s-a deschis de curand la Galeria de arta a U.A.P. din Sibiu, aflata in Piata Mare nr.12. Dincolo de valoarea artistica incontestabila a lucrarilor, expozitia este un bun prilej de dezbatere a problemelor si destinatiei artei moderne, intr-o societate care cultiva cu preponderenta mercantilismul, prostul gust si superficialitatea cum este cea romaneasca dupa 1989.