Premisele introducerii Euro în România

Cea mai dezvoltată structură in­tegrativă economică internaţională, Uniunea Europeană, este un amplu proiect dezvoltat şi perfectat de-a lungul a patru decenii. Statele membre, în scopul întăririi ideii de tot unitar şi cu ţintă directă asupra unei perfecte convergenţe au propus adop­tarea unei monede unice. An însemnat pentru istorie, 2007, a adus şi unul dintre cele mai nefericite evenimente de natură economico-financiară din ultimii 80 de ani: o puternică criză. În condiţiile unor pregnante turbulenţe, specialiştii în economie au analizat „reacţia” Zonei Euro, expri­mându-şi îndoieli cu privire la caracterul optim al acestei zone şi la pu­terea de liant perfect a monedei unice. Zona monetară optimă are în vedere ocuparea deplină a mâinii de lucru, stabilitatea preţurilor şi echilibrul balanţei de plăţi şi prin proprie­tăţile sale anihilează şocurile asimetrice din economie fără a folosi in­strumente ale politicii monetare. Ca­racterul de zonă optimă este dat şi de dimensiunile costurilor şi ale be­neficiilor. România consideră că aderarea la această zonă monetară creată de UE este o şansă şi o posibilitate de progres economic şi de dezvoltare durabilă. Dincolo de aceste dorinţe de tranziţie de la leu la euro stau eforturi imense depuse pentru înde­plinirea criteriilor de convergenţă din Tratatul de la Maastricht. Beneficii ale introducerii mone­dei euro în ţara noastră se fac simţite în primul rând la nivel microeconomic. Există însă o serie de beneficii şi ca urmare a stabilităţii macroeconomice. În privinţa nivelului macroeconomic, cel mai important beneficiu este dat de reducerea costurilor de tranzacţie între statele care utilizează aceeaşi monedă. Odată cu acestea se elimină şi costurile generate de tranzacţiile interbancare şi tranzacţiile în­tre bănci şi terţi. Favorizate ar fi şi tranzacţiile între diferite companii ale statelor membre prin eliminarea vo­latilităţii ratei de schimb şi a costurilor acesteia. Unele studii relevă faptul că în interiorul unei zone care utilizează o singură monedă operaţiunile de co­merţ s-au triplat în comparaţie cu statele care şi-au păstrat moneda naţională. Se constată de asemenea că sporirea operaţiunilor de comerţ accelerează creşterea economică, apro­ximând că fiecare creştere cu un punct procentual a raportului comerţ/PIB duce la o creştere a PIB-ului pe lo­cuitor cu o treime de punct procentual în decursul a 20 de ani. Eco­nomiştii specifică şi efecte pozitive ce se răsfrâng asupra preţurilor care capătă transparenţă şi prin care se evită eventuale discriminări de preţ între state. Avantaje se regăsesc şi în stabilitatea preţurilor, în accesul la o mai largă piaţă financiară care îm­bunătăţeşte posibilităţile de finanţare externă. Dacă ne referim la ţările membre ale UE este clar că principalul efect vizat a fost stabilitatea. Un important avantaj pentru guvern, companii şi consumatori în cazul stabilităţii preţurilor îl reprezintă contractarea de împrumuturi mai ieftine. Dispărând ratele de schimb avem o stabilitate a ratei dobânzii, ceea ce constituie un alt avantaj. De asemenea, adoptarea unei monede unice în cadrul mai multor state duce la creş­terea puterii sale şi la o largă utlizare a monedei respective la nivel global. Marea problemă a uniunii mone­tare este legată de costuri. Dacă cele mai numeroase beneficii se regăsesc la nivel microeconomic, costurile sunt evidenţiate în primul rând la nivel macroeconomic. Generarea costurilor este dată de dispariţia unor importante instrumente ale politicii economice şi monetare cum sunt: pute­rea de influenţare a ratei dobânzii, respectiv a ratei de schimb, în cazul manifestării şocurilor asimetrice când apar unele probleme cum ar fi lipsa cursului valutar, pierderea autono­miei la aplicarea politicii monetare, imposibilitatea Băncii Naţionale de a finanţa datoria publică prin emisiuni monetare. Astfel, aderând la o uniune monetară statul se supune ideii de convergenţă, de centralizare, pier­zându-şi independenţa în luarea unor decizii. De asemenea, funcţie de construcţia instituţională statele au pu­teri inegale în luarea deciziilor, situa­ţie nefavorabilă pentru ţările cu o putere de decizie redusă. La 1 ianuarie 2007, data ade­rării României la UE, Banca Naţio­nală a României a devenit membră a Sistemului European al Băncilor Cen­trale, contribuind cu cota de 2,5188% la capitalul Băncii Central Europene. După adoptarea Euro, BNR va deveni membru al Eurosistemului, moment la care va implementa politica mone­tară unică a zonei euro, pierzându-şi funcţia de stabilire şi administrare a politicii monetare a României. Pentru a adopta moneda unică europeană România trebuie să îndeplinească cri­teriile de convergenţă atât cele nomi­nale prevăzute expres în Tratatul de la Maastricht cât şi cele reale care joacă un rol esenţial. Adoptarea monedei europene este concepută de Tratatul de la Maas­tricht ca o cale fără întoarcere în­trucât nu prevede posibilitatea ca un stat membru să se retragă şi nici pe aceea ca o ţară care a adoptat moneda unică să fie exclusă din uniune. S-a decis ca aderarea ţării noastre la Uniunea Monetară Europeană să se facă gradual, pe măsură ce sunt îndeplinite criteriile de convergenţă cu scopul de a asigura stabilizarea economică pe termen lung şi la un nivel suficient de înalt de convergenţă a economiei. Tratatul de la Maastricht nu prevede un calendar strict pentru adoptarea monedei unice, lăsând acest proces la latitudinea fiecărei ţări în consultare cu Comisia Europeană şi Banca Central Europea­nă. România şi-a elaborat calendarul de aderare luând în considerare bene­ficiile dar şi costurile pe care acest proces le antrenează. În perioada 2012-2014 vom participa la ERM II, interval în care va fi fixată o anumită paritate a cursului euro/ron în jurul căruia cursul stabilit pe o piaţă să varieze cu +/- 15%, iar la finele celor 2 ani, în măsura îndeplinirii convergenţei nominale şi reale să se treacă la adoptarea monedei euro. Aflându-ne într-un context zbuciumat de turbulenţe pe pieţele financiare internaţionale, preocupările imediate de înlăturare a crizei economice şi-au pus amprenta şi pe eco­nomia românească, astfel neglijându-se obiectivele de adoptare a monedei unice, deşi între cele două nu există nici o contradicţie. Prin urmare, da­torită acestor turbulenţe data adop­tării euro va fi probabil decalată. Trecerea la euro va fi profundă şi nu avem voie să ratăm acest eve­niment care marchează o nouă etapă în evoluţia economică a României.