| 15 Martie, 2010 ora 09:53:00 | Comentarii: 0 | Vizualizari: 93 |

Topirea calotei glaciare va duce la acest conflict care este foarte posibil sa degenereze intr-un adevarat razboi, un “Al doilea Razboi Rece” de data asta la propriu, pentru resursele existente in calota glaciara a Arcticii.
Alte pericole care vor aduce multe probleme omenirii, pot fi ecarturile tot mai mari dintre societatile sarace si cele bogate. Deoarece societatile industrializate sunt motivul incalzirii globale, efectele sale au repercursiuni mai puternice asupra societatilor sarace sau in curs de dezvoltare. Pentru toate aceste conflicte se preconizeaza ca se vor face putine eforturi in viitor pentru rezolvarea lor. Specialistii incalzirii globale au configurat deja modificarile prin care va trece planeta in urmatoarea suta de ani. Aceste modificari vor fi simtite cel mai mult in zonele urbane foarte aglomerate. Se va simti o lipsa a resurselor naturale, o scadere a resurselor de apa, a hranei, sanatatea va fi pusa la grele incercari, vor aparea multe cazuri de boli respiratorii, alergii, boli cardiovasculare si gastrointestinale.
Efectele incalzirii globale sunt graduale si exista posibilitatea ca guvernele lumii sa ia masuri necesare pentru ca populatia sa se adapteze la noile conditii. Dar aceste masuri tin de strategia, educatia, ajutor etc, elemente care nici in prezent nu sunt usor manevrabile. Iar ceea ce lipseste cel mai mult in realizarea acestui lucru este vointa politica din partea multor state, ca de exemplu Statele Unite si problema Protocolului de la Kyoto. Atunci cand apare problema economica, multe state se retrag si nu se gandesc indeajuns la efectele pe care le produc in lume. Dar un lucru este totusi imbucurator, acela ca multi economisti si-au dat seama ca o cooperare intre economie si mediu va fi benefica pentru viitorul nostru si vom reusi sa lasam generatiilor un Pamant locuibil.
Planeta trece printr-o perioada de schimbari climatice globale fara precedent, cu multiplu impact, pentru care activitatea umana este in mare parte responsabila. Pentru a atenua aceste efecte, GIEC preconizeaza o reducere a emisiilor globale a gazelor cu efect de sera, in 2050 cu 50 pana 85% sub emisiile existente in 1990, obiective stabilite in cadrul summitului de la Copenhaga (07-18 decembrie 2009), ceea ce urma sa transforme aceasta intalnire intr-o etapa cruciala pentru adoptarea unui acord global care sa urmeze protocolului de la Kyoto. De ce a fost necesar summit-ul de la Copenhaga? Din motivele: “Climat” (incalzirea climatica, inmultirea catastrofelor naturale, distrugerile practic iremediabile asupra biodiversitatii etc.). Pentru cercetatori aceasta schimbarea climatica a avut si va avea consecinte devastatoare pentru planeta si pentru umanitate: crizele umanitare, exodurile, foametea, etc., tarile in curs de dezvoltare fiind cele mai vulnerabile.
“Organizare”. In fata accelerarii incalzirii globale, trebuie sa existe o mobilizare. Protocolul de la Kyoto expira in 2012. Nascut in anul 1997 ca urmare a summitului de la Rio (Brazilia) din 1992, acest protocol a intrat in vigoare pe 16 februarie 2005. Ratificat de 175 de tari, el este valabil pana in 2012. Este nevoie de trei ani pentru ratificarea efectiva a unui astfel de tratat, de aici necesitatea unui summit la Copenhaga in 2009. Trebuia elaborat un text echitabil care sa fie acceptat de toate tarile, care sa duca la limitarea emisiilor de gaze cu efect de sera, responsabile pentru reincalzire.
Programele Natiunilor Unite pentru dezvoltare: PNUD aduc un ajutor financiar tarilor aflate in dificultate, pentru promovarea proiectelor pilot de dezvoltare durabila. De exemplu in Maroc, o tara dependenta de energia fosila, degradarea mediului costa foarte scump, mai mult de 13 miliarde de drhame (mai mult de un miliard de dolari) pe an conform Bancii Mondiale, facturi foarte mari pentru o tara care are probleme cu lupta impotriva saraciei. PNUD-ul subventioneaza un program de gestionare si de eliminare a policlorobifenililor (PCB), poluanti care se regasesc in principal in apa si care se descompun la temperaturi de peste 100 de grade.
Exemple graitoare privind pericolul incalzirii climatice asupra biodiversitatii: conform cifrelor din 2009, in lista rosie a Uniunii internationale pentru conservarea naturii (UICN), privind speciile amenintate de disparitie, din 47.677 de specii studiate, 875 sunt deja disparute si 17.291 sunt amenintate cu disparitia. De exemplu, «regina Anzilor» (Queen of the Andes), palmier capabil sa suporte presiunile mari din zonele foarte inalte ale Americii de Sud, este o specie aflata in pericol. In ceea ce priveste ursul polar acesta a intrat pe lista rosie in 2008, si se poate ca pana in 2100 sa nu mai poata fi vazut in salbaticie.
Nivelul oceanelor. In februarie trecut, revista Climate Dynamics a publicat un studiu conform caruia nivelul apelor ar putea sa creasca cu un metru in urmatorii 100 de ani. Aceste rezultate au fost furnizate de o echipa de cercetatori de la Institutul Niels Bohr al Universitatii din Copenhaga, in colaborare cu echipe din Marea Britanie si Finlanda. In iunie trecut, un studiu publicat de revista Nature Geoscience, a aratat ca aceasta crestere ar putea fi de 7 pana la 82 cm, cifre care se regasesc in predictiile GIEC (Grupul interguvernamental pentru evolutia climatului).
(va urma)
masterand Dana S%RGHIE
Omul. Mai multe studii stiintifice exploreaza impactul reincalzirii climatice si a emisiilor de CO2 asupra sanatatii omului. Boli respiratorii, un caz de paludism in Corsica in 2006, chikungunnya (virus transmis de tantari) in Italia si altele : chiar daca studiile se contrazic in aceasta problema, ea ramane una deschisa.
Gazul da efect de sera ? Efectul de sera este un fenomen natural care duce la cresterea temperaturii la suprafata Terrei, explica Denis Samyn, geolog de formatie, glaciolog la Laboratorul Universitatii libere din Bruxelles (ULB). Concentratia acestor gaze de sera a fluctuat foarte mult in ultimele milioane de ani : la ciclul natural al Terrei se adauga incepand cu a doua jumatate a XIX, cantitati imense de gaz poluant care au aparut odata cu dezvoltarea industriala intensiva, agravand procesul de reincalzire climatica.
Administrarea procesului de incalzire climatica constituie o provocare majora pentru planeta. Pentru ca masurile luate sa fie eficace se impune o mobilizare generala. Cu toate aceastea viitorul ramane in continuare incert.
In cateva cifre : • 40% : este procentul pe care il asteapta Uniunea sud americana, in special Bolivia si Venezuela, din partea tarilor dezvoltate in ceea ce priveste reducerea emisiilor poluante in anul de 2020 fata de 1990.
• 3,5 %: este cresterea emisiilor poluante de CO2 pe an incepand cu anul 2000.
• 350 parti per milion (ppm): este ceea ce numerosi oameni de stiinta estimeaza ca fiind limita superioara a prezentei dioxidului de carbon fara a fi periculoasa in atmosfera.• 2 grade Celsius : schimbarile climatice care dauneaza omului si mediului inconjurator sunt provocate de o crestere globala a temperaturii cu mai mult de 2 grade, conform cercetatorilor.• 20 pana la 30 de ani : este perioada in care vor disparea complet banchizele din perioada verii. Dar de acum in zece ani, oceanul Arctic va fi considerat mare deschisa navigatiei pe perioada sezonului estival.
5
Desfasurat sub presiunea opiniei publice, a ONG-urilor verzi si a demonstratiilor de strada, summit-ul de la Copenhaga privind schimbarile climatice s-a zbatut pentru a gasi o solutie viabila pe termen lung la dezastrul climatic care se prefigureaza. Incheierea unui acord la Copenhaga intre cele 191 de state prezente a fost conditionat de trei probleme: banii, politica si stiinta, iar cele trei conditii au atarnat greu in finalizarea unui acord global privind necesitatea reducerii emisiilor de carbon si trecerea la tehnologiile verzi.
Banii.
O analiza a costurilor a aratat ca se impune o actiune imediata la scara globala. Pretul acesteia ar fi depasit cu mult de costurile migratiilor masive cauzate de incalzirea globala, asa incat reducerea emisiilor de carbon este imperativa. Ţarile industrializate, care au pompat miliarde de tone de carbon in atmosfera, vor trebui sa sustina financiar implementarea energiei verzi pe glob. Deocamdata, nu exista nicio intelegere privind impartirea, cheltuirea si transferul catre tarile in curs de dezvoltare a fondurilor.
Politica
Un acord global pentru limitarea emisiilor de carbon presupune o actiune concertata a tuturor participantilor pentru aplicarea dispozitiilor tratatului. Asta ar insemna recunoasterea de catre guvernele nationale a unei autoritati suprastatale, care sa controleze si sa sanctioneze abaterile de la acord. Statele Unite s-au impotrivit intotdeauna unei asemenea subordonari (ex. pozitia acestora fata de raportul de la Kyoto).
Dubiul stiintific
Oponentii unui acord global privind mediul sunt incurajati de postarea recenta a mail-urilor unor cercetatori dintr-un institut de elita britanic: Centrul de Cercetari Climatice (CRU) al Universitatii East Anglia. Documentele postate, acopera un deceniu, si dezvaluie manipularea de catre cercetatori a datelor privind incalzirea globala. "Climategate" a bulversat lumea stiintifica si a pus la indoiala valabilitatea datelor privind cauzele incalzirii globale. Singura consecinta a vicierii datelor este, deocamdata, aparitia unor noi teorii ale conspiratiei.
Incontestabil, atunci cand cadrul negocierilor este viciat de manipularea datelor, iar modelul permisiv al protocolului de la Kyoto este inca valabil negocierile s-ar putea sa nu aiba finalitate.
In urma dezbaterilor de la Copenhaga, sistemul propus pentru adoptare a fost unul complex insa deschidea oportunitatile fraudelor financiare, dificil de controlat in tarile in curs de dezvoltare.
6
Reuniunea de la Copenhaga nu este ultima reuniune de acest fel, dar ar trebui sa fie ultima care va conduce catre un acord responsabil privind viitorul planetei. De asemenea, va trebui sa fie ultimul tratat in care obligatiile tarilor semnatare sa nu mai poata fi amanate insa cele 191 de tari participante n-au ajuns la niciun acord, prapastia dintre Nord si Sud, dintre tarile bogate si cele sarace fiind deocamdata insurmontabila. Divergentele dintre tarile sarace si cele bogate risca sa torpileze incheierea oricarui acord la summit-ul dedicat problemelor climatic.
Fostul Vice-presedinte al Statelor Unite, Al Gore, si Rajendra Pachauri, presedintele grupului interguvernamental pentru schimbarea climatica (GIEC) au primit premiul Nobel pentru pace in 10 decembrie 2007. De la sosirea sa in aceasta functie in 1993, vice-presedintele american a aratat un interes pentru ecologie iar documentarul sau, “An Inconvenient Truth”, i-a adus un Oscar la Hollywood.
Chiar daca liderii statelor care au fost prezenti la summit-ul ONU pentru clima de la New York au recunoscut urgenta solutionarii problemelor de mediu, putine tari au anuntat actiuni concrete.
BIBLIOGRAFIE:
1. Raluca Ion, Victor Popescu, Ioana Calen, Cine e de vina pentru incalzirea
globala?, Cotidianul, 9 august 2007
2. Anca Petrache, Gata cu incalzirea globala?, Compact, 25 aprilie 2008
3. Incalzirea globala, http://ro.wikipedia.org.
4. Al Gore, Un adevar incomod, film documentar, regizor Davis Guggenheim
5. Marea cacealma a incalzirii globale, film documentar, producator Martin Durkin
6. Opinia Nationala, nr. 445 / 25. 02. 2008
7. www.ziare.com
(scor: 0, voturi: 0) |
Autor: masterand Dana SIRGHIE |
Nu exista comentarii la acest articol inca.
Adauga un comentariu

















Newsletter
(scor: 0, voturi: 0)







