Lumea datornicilor

Ani de zile au fost doua intrebari care au facut cariera: cum sa-mi iau un credit mai ieftin si in ce moneda. Ani de zile de acum incolo intrebarile sunt cum se poate economisi si cum se mai poate face profit. Suna cam cinic, dar in ziua de azi nu retorica aduce cinismul, ci situatia. {i pentru sustinerea acestei afirmatii trebuie doar sa te uiti in jur. Mai intai, putina istorie a interogarilor. In perioada de expansiune a creditarii s-au facut toate greselile unei perioade a exceselor. Greu de criticat acea expansiune plina de incredere in viitorTocmai pentru ca aceasta incredere in capacitatea de a plati orice credit pentru ca nimic rau nu se poate intampla daca muncesti si vrei sa platesti, a generat cei mai buni ani ai economiei romanesti. Nu era o perioada lipsita de griji. Dimpotriva. Se muncea mult, ingrijorarile erau serioase iar pentru cei care erau cu adevarat provocati de oportunitati, au fost multe nopti nedormite. Privita dinspre timpurile de azi, e surprinzator sa constati ca multi o vor caracteriza ca pe o perioada grea. Dificultatile erau insa altele decat cele de acum: cum sa obtii profit de doua cifre, cum sa dezvolti, cum sa cresti, si intrebarile de mai sus, clasice, cum sa iei un credit mai ieftin si in ce moneda. Evident ca era greu de raspuns la aceste provocari dar ceea ce a contat atunci nu a fost raspunsul propriu-zis, mai bun sau mai rau, ci starea care genera asemenea intrebari. Efervescenta creativa a acelei perioade economice poate fi considerata ca fiind putin deplasat utilizata, dar a fost si a facut posibila investitii imobliare masive de genul marilor mall-uri, sau spectaculoase prin numarul lor ca noile cartiere de locuinte, privatizari grandioase ca BCR, sau magazine de lux, de firma, care acum ies de pe piata cum este cazul recent al firmei Canali. Aceasta enumerare a efervescentei pe care nu as taxa-o ca irationala, poate continua. Enumerarea, dar nu si starea aceea care permitea accesarea unui credit cat de scump, pentru ca oportunitatile pareau la indemana si timpul de gratie nesfarsit. A fost prima data cand clasa activa a Romaniei a beneficiat de aceasta stare si a fost un efect de masa. Oricat s-ar critica, pe merit, tipul cresterii economice de pana in 2008, efervescenta, polarizarea si lipsa de consistenta, nu se poate nega ca in urma acelor ani a rezultat cel mai mare numar de membri ai clasei de mijloc din istoria Romaniei libere si cel mai mic numar de saraci definiti conform oricaror sisteme de reper ale Bancii Mondiale. Chestiunea esentiala este ca nu s-au fructificat la maximum acesti ani, ca starea e efervescenta nu s-a transmis mai temeinic si mai mult in societate, ca economia nu a ramas cu mai mult – de la o clasa de mijloc mai consolidata, la un stat mai bine administrat public – in urma ei. {i marea diferenta intre cele doua perioade este tocmai pierderea acestei stari care parea sa faca pe oricine capabil sa mizeze pe viitorul sau. Cealalta fata a acestei monede este ca au luat credit fara sa se intrebe care este costul acestui credit intr-o perioada care ar diferi profund de cea a efervescentiei. Inceputul acestui an ne arata o alta realitate si evident alte intrebari. Dar daca este sa punctam diferenta, aceasta nu sta intr-atat in diferenta de credite acordate cat in cea de incredere (sau lipsa de efervescenta, daca este sa continuam aceasta idee). Creditarea in ianuarie scazuse „doar”cu 4% fata de 2008, dar cu siguranta increderea altadata exprimata in efervescente este acum cu mult sub 4 procente fata de anul de reper. Intrebarea dureroasa este cum sa supravietuiesti, sau cum sa mai pui vreun ban deoparte pentru vremuri mai grele. Singura comparatie de stare intre „atunci” si „acum” este capacitatea de autoalimentare a acestor stari contradictorii. Asa cum efervescenta care a permis unor politicieni aberatii de genul „a 7-a economie a Europei”, „programul spatial romanesc” a fost rezultatul unei autoaprinderi a optimismului dincolo de logica, marasmul si lipsa de incredere fac ca alti politicieni sa creada ca „trecem prin cea mai grea perioada de la al doilea razboi mondial incoace”. Cu astfel de clasificari, optimiste sau pesimiste, temperarea exceselor este foarte departe. Ne aprindem prea usor si atunci raspunsul optim la intrebarile momentului devine greu de dat. {i totusi, va mai reveni vreodata o stare in care sa credem ca ne permitem orice? {i in care chiar sa avem abitii justificate iar dorintele noastre publice si private sa nu fie ridicole avand in vedere contextul dat? Un lucru e sigur. Nu prea curand. {i ca sa nu visam inutil la vremuri mai calde, poate reusim sa raspundem cat mai bine la intrebarile grele ale momentului – cum facem profit, cum economisim – mai bine decat am fost in stare sa raspundem la echivalentele lor pana in anul 2008..