Criza noastra nu seamana cu criza lor ! {i nici cu solutiile lor

Nu spunem nici o noutate atunci cand constatam ca, de douazeci de ani incoace, Romania s-a aflat si se afla – fie ca o recunoaste oficial, fie ca nu – intr-o acerba comptetitie cu grupul tarilor central si est – europene. E vorba de „suratele” noastre ex-comuniste, alaturi de care ne-am asezat la startul tranzitiei de la socialism la capitalism. La inceput, fireste, tinta strategica a constat in raspunsul la intrebarea cine isi va face cel mai repede si cel mai bine lectiile pentru admiterea in Uniunea Europeana. Dupa cum se stie, examenul l-am picat in primavara lui 2004, cand Romania, alaturi de Bulgaria, ramaneau pe dinafara Comunitatii, in vreme ce alte zece state, unele cu pretentii extrem de modeste, isi sarbatoreau cu focuri de artificii reusita. In fine, la „reexaminarile” din 2007 ni s-a deschis si noua usa, iar din momentul acela competitia temporar intrerupta cu tarile nou venite in UE s-a reluat si mai acut, miza fiind acum constructia europeana si performanta economica. In primii ani, impinsi din spate de vantul prielnic al boomului financiar mondial, ne-am amagit cu speranta ca putem fi mai buni decat cei din jurul nostru. Economia duduia sau ni se parea ca duduie, comertul si investitiile infloreau pe datorie, iar ritmurile de crestere economica bateau toate recordurile. Intr-o betie de cuvinte si false trairi, se vorbea despre o Romanie ce promitea sa devina noul „tigru european”. A sosit insa implacabil momentul zguduitor al adevarului odata cu declansarea crizei economice mondiale, cand am putut constata pe pielea noastra cat de dependenta, fragila si vulnerabila era constructia europeana din Romania. Iar de atunci s-a declansat o noua si dura competitie cu tarile central si est-europene: batalia pentru supravietuire si iesirea din criza cu cat mai putine pierderi posibile in prezent si cu cat mai multe sanse de reusita in viitor. Cum stam pana una alta in aceasta lupta pe viata si pe moarte? Unii zic ca mai rau de atata nu se poate. {i o analiza comparativa cinstita pare sa le dea dreptate. O facem chiar eliminand exceptiile care, pana la un punct, pot parea de-a dreptul inexplicabile, misterioase. Discutam de cazul Poloniei, despre care se poate spune ca este singura tara europeana ce se poate lauda ca a ocolit recesiunea, economia sa inregistrand de pilda o crestere economica de 2,8 la suta in ultimul trimestru al anului trecut. Dand, asadar, de o parte situatia Poloniei care s-a impus in ultima vreme ca un model al reusitei acolo unde altii, mai cu blazon, au dat-o in bara, ne putem compara, sa zicem, cu Ungaria si Bulgaria, tari mai pe masura noastra. Daca ne amintim bine, in toamna lui 2008, atunci cand noi mai traiam leganati de iluzia unui „dolce farniente”, Ungaria se declara in pragul colapsului economic si financiar. Isi recunostea adica intrarea in incapacitate de plata. Ce s-a intamplat de atunci? In primul rand, s-a schimbat guvernul, venind la putere unul activ si inteligent, S-au schimbat, prin urmare, viziunile si strategiile. Printr-un program de masuri dure, aplicate in primavara lui 2009 radical si fara taraganari, guvernul a inghetat salariile bugetarilor, a redus pensiile si a majorat varsta de pensionare la 65 de ani. Economiile la bugetul de stat au fost anul trecut de 5 miliarde euro. Concomitent, s-au redus contributiile de asigurari sociale de la 32 la suta, la 27 la suta, si impozitul pe venit pentru persoane fizice si companii. Urmarea: Ungaria a reusit sa-si reduca deficitul pe anul trecut sub nivelul de 4 la suta, adica de aproape doua ori mai mic decat cel al Romaniei si, desi a accesat un imprumut de la FMI de valoare apropiata de cel contractat de tara noastra (aproximativ 20 miliarde de euro), anunta astazi ca va refuza banii Fondului, intrucat este capabila sa-si acopere singura necesitatile de finantare. Cata deosebire fata de Romania, care asteapta cu deznadejdea inecatului colacul de salvare al transelor imprumutului extern ! Dar umilinta noastra nu se opreste aici. O comparatie a programelor anticriza puse in aplicare in Romania si Bulgaria, ne da ca perdanti iremediabili. Vecinii nostri din sud s-au miscat in conditii de criza mult mai repede si mai inteligent decat noi. Au redus impozitul pe profit la 10 la suta si cel pe dividende la 5 la suta si anunta micsorarea valorii TVA de la 20 la suta, la 16 la suta. In felul acesta, Bulgaria a devenit tara cu cel mai mic nivel de impozitare din Uniunea Europeana, dar si cu unul din cele mai reduse deficite bugetare: doar minus 0,8 la suta din PIB, anul trecut. Mai mult, sunt tot mai clare semnalele ca, sufocati de impozitul forfetar si de povara fiscalitatii, tot mai multi intreprinzatori romani isi muta afacerile in Bulgaria, profitand de mediul de afaceri mai prietenos. De ce a ramas Romania in coada cursei pentru iesirea din criza? 1. Pentru ca politicile guvernamentale nu au avut ca tinte prioritare reducerea deficitului bugetar, atragerea masiva de fonduri europene si un context macroeconomic intern stabil, respectiv a inflatiei si dobanzi tot mai mici pe piata bugetara. 2. Pentru ca guvernul a aruncat banii de la FMI pe pensii, salarii si pe dobanzile la imprumuturile pentru plata obligatiilor bugetare. Problema este ca banii au intrat in consum si nu s-au dus in investitii sau in restructurarea aparatului bugetar. 3. Desi guvernul a promis ca va bloca 7 procente din PIB pentru investitii (mai mult de 10 miliarde de euro in proiecte de infrastructura), executia bugetara pe anul trecut arata ca abia 4,6 la suta din PIB au avut aceasta destinatie. Consecinta: formarea bruta de capital s-a contractat cu 25,3 la suta, in timp ce cheltuielile cu asistenta sociala au urcat cu peste 18 la suta. 4. Politicile monetare si guvernamentale nu fac ceea ce trebuie, adica in loc sa stimuleze ramurile cu ciclu scurt, precum serviciile si comertul, care sunt mai putin senzitive la dobanzile inalte, se cramponeaza tot de cartea mobiliara, diminuand astfel posibilitatile ca economia sa-si reia cresterea. In concluzie, desi la inceputul crizei financiare Romania se afla pe o pozitie superioara fata de alte state europene din preajma sa, intr-un singur an ne-am risipit sansele de salvare pentru ca, practic, nu am facut altceva decat sa mimam lupta cu criza. Am mimat atunci cand mult dezbatuta reducere a cheltuielilor publice a ramas doar la nivel de intentie. Am mimat si atunci cand ne-am propus un calendar al masurilor anticriza tardiv, defazat si ineficient. In vreme ce Ungaria si Bulgaria, dupa cum am vazut, au luat taurul de coarne la timpul potrivit, Romania abia acum isi propune sub presiunea evaluarilor FMI, niste termene iluzorii: aprobarea legislatiei responsabilitatii fiscale (in 30 martie anul curent), aprobarea legislatiei revizuite a pensiilor, a reformelor administratiei fiscale si a celor in domeniul finantelor, autoritatilor publice (in 30 iunie), aprobarea legislatiei de implementare a legii salarizarii in sectorul public (30 septembrie). Mimam in continuare si acum, cand Guvernul anunta, demagogic, un nou program anticriza (al catelea?) si crearea unui dubios Fond National de Investitii (un nou FNI?), cand pentru altii criza da semne certe ca a trecut deja. Bine a zis cine a zis ca, asa cum Germania exceleaza in productia de masini, iar Elvetia in cea de ceasuri, Romania bate probabil recordul in reforme si strategii neduse pana la capat, care zac uitate prin sertare si arhive. Consecinta dureroasea este ca, in materie de criza, nu mai avem termeni de comparatie cu vecinii nostri. A aparut acum, ce-i drept, o slaba consolare: Grecia cu dezastrul sau economic. Dar atata vreme cat grecii castiga anual 10 miliarde de euro din turism si cat mai au si o puzderie de insulte insorite de vanzare, este discutabila pana si paralela dintre criza din Romania si cea din Grecia. {i atunci ce altceva ne va mai ramane decat sa ne digeram de unii singuri frustarile si neputinta?