| 08 Februarie, 2010 ora 11:14:00 | Comentarii: 2 | Vizualizari: 1157 |
Să fugim, la pas, cu lolele
GogoÅŸile gălbioare stau rânduri-rânduri, în tava de cuptor, ca niÅŸte soldăţei rotunzi. Mirosul de cafea a înviorat cuibul de lole, dis-de-dimineaţă. Cei trei tineri, din gaÅŸca DrăcuÅŸorului, ÅŸi-au îmbrăcat deja salopetele zdrenÅ£uite. În cleÅŸtii mari, din lemn, vâră gogoÅŸile cu care vor momi oamenii pe stradă. ÎÅŸi lasă măştile groteÅŸti pe faţă, îÅŸi aranjează cozile lungi ÅŸi împletite, iau biciul într-o mână ÅŸi cleÅŸtele în alta, ÅŸi, în sunet de talangă, pornesc spre locul de întâlnire. Tocmai în celălalt capăt al Agnitei.
Azi-noapte a nins uÅŸor ÅŸi străzile sunt, acum, pufoase ÅŸi albe. Niciun suflet nu ieÅŸit, încă, să guste din aerul sticlos. Doar lolele, ameninţătoare. De departe se aude dăngănitul clopotelor ÅŸi cu cât te apropii, marea de siluete negre, care viermuiesc sub o poală de deal, îÅ£i dă un sentiment de neliniÅŸte. Lola ÅŸefă, cu o portavoce, face ordine printre drăcuÅŸori. Sunt nouă găşti, majoritatea tineri ÅŸi foarte tineri, care înlocuiesc vechile bresle ale saÅŸilor. Este ÅŸi o gaÅŸcă de pitici, lole de-o ÅŸchioapă, care se Å£in de „coada” unei lole mamă. Toată lumea se aÅŸează, ordonată, pentru poza de grup. „Se aud clopotele în poză?”, urlă unul de sub mască ÅŸi atunci toate lolele încep să sară pe loc ÅŸi să miÅŸte din coadă, zornăitul devenind aproape asurzitor.
O dată poza gata, lola ÅŸefă dă ordinul de plecare. „LuaÅ£i-vă de bice!”. Se fac două coloane frumos aliniate de lole. În mijlocul lor, e gaÅŸca celor mici, urmată de reprezentanÅ£ii breslelor, ursul, căluÅ£ul, jonglerul cu pahare cu vin, ÅŸi cei care poartă lada de zestre, steagul. În fruntea ÅŸi în coada alaiului sunt vreo ÅŸase lole, care rotesc biciul deasupra capului ÅŸi apoi pocnesc de zici că au petarde în vârf. MuzicanÅ£ii au început să cânte. Un autocar de SighiÅŸoara a tras pe dreapta ÅŸi ÅŸoferul filmează, încântat, cu telefonul mobil, zgomotoasa paradă. AgniÅ£enii au început să iasă la geamuri ÅŸi la porÅ£i. Lolele nu fug, ci merg ordonat, cel puÅ£in deocamdată. Din ce în ce mai mulÅ£i au început să urmeze alaiul. Urmează prima oprire, la o răspântie de drumuri. Dansează ursul, pentru breasla cojocarilor, dansează căluÅ£ul, pentru breasla croitorilor jonglerul învârte doaga pe care stau în echilibru trei pahare de vin, pentru breasla dogarilor, fanfara cântă. Åži lolele pornesc, din nou, la drum.
AgniÅ£enii sunt din ce în ce mai mulÅ£i, merg la braÅ£, agale, ÅŸuÅŸotind între ei, salutând pe cei rămaÅŸi în poartă. „În fiecare primăvară, breslele îÅŸi schimbau starostele. Alaiul de lole însoÅ£ea starostele, care trebuia să predea o mulÅ£ime de obiecte ÅŸi însemne, cum e lada ÅŸi steagul. Obiceiul era ca unele lucruri din acestea să se fure ÅŸi, atunci, acest alai apăra patrimoniul breslei, de la un staroste la celălalt”, îmi explică un agniÅ£ean. După desfiinÅ£area breslelor, obiceiul a dispărut, însă saÅŸii l-au reluat, după un timp, ÅŸi a fost păstrat până în '90, când saÅŸii au plecat. „Bogdan Pătru, învăţător de limba germană, le-a explicat copiilor cum fugeau saÅŸii, pe vremuri, ca lole, ÅŸi cei mici au vrut să facă ÅŸi ei. Împreună cu o parte din părinÅ£i, au făcut aÅŸa, o ieÅŸire, în 2006, mai mult cu aspect didactic, dar a avut aÅŸa un succes că toÅ£i au vrut să se reia obieciul.” „Când întâlneÅŸti o lolă, ori primeÅŸti o gogoaşă, ori îÅ£i dă cu biciul”, râde el, „dar de obicei te prinde cu biciul, te învârte ÅŸi îÅ£i dă o gogoaşă, ăsta e dansul lolelor”. După fugă, toate lolele se împart pe grupuri, pe găşti, merg pe la casa fiecăruia, mănâncă, beau vin, pocnesc din bici, cântă ÅŸi alungă spiritele rele. La ora 6 seara, toate lolele îÅŸi dau jos masca.
AjunÅŸi în faÅ£a primăriei, alaiul se opreÅŸte din nou, într-o mare de oameni. AgniÅ£enii stau ciorchine la geamuri, alÅ£ii căţăraÅ£i pe garduri. Primarul spune câteva cuvinte, la fel ÅŸi lola ÅŸefă - Bogdan Pătru. Urmează aceleaÅŸi dansuri ÅŸi lolele zornăie ÅŸi pocnesc din bici ÅŸi mai abitir, să alunge spiritele ÅŸi iarna grea. Apoi se cântă imnul Transilvaniei, în germană ÅŸi română, ÅŸi lolele pornesc din nou.
Ultima oprire, aproape la ieÅŸirea din oraÅŸ. „Umflatule! Dă-te jos să vezi lolele, lasă damigeana!”, urlă râzând unul, spre un tânăr care priveÅŸte din casă, de la căldură. „Vecinăăă, bagă ÅŸi mie repede telefonul la încărcat, să fac poză lu' asta mică cu lolele”, urlă o alta. Ultimele dansuri, ultimele pocnete. Gata. Lolele fac, acum poze, ÅŸi-au ridicat măştile, se pupă cu neamurile, se încălzesc cu ceai din termos, împart gogoÅŸile rămase. Încet mulÅ£imea se destramă. Diseară e marele bal al lolelor. Unele pleacă liniÅŸtite, cu familiile, să ia masa de duminică. Alte lole, mai nebune ÅŸi mai tinere, o iau la fugă, în gaÅŸcă, spre petrecerea care le aÅŸteaptă, chiuind ÅŸi pocnind din bici. Foto: Ovidiu Matiu
| 1. | cristina
- 21 Martie, 2010 @ 19:26:14
draga agatha...sa sti ca organizatorii nu merg la scoli cu sectia roaman sa adune copii pentru lole...ei merg la scoli de limba germana pentru a nu da uitarii traditia saseasca cu lolele alungatoare de sprite rele. |
| 2. | Agatha
- 09 Februarie, 2010 @ 19:43:01
Foarte greu vor unii sa priceapa ca o traditie nu este numai a oamenilor, ea ramane mai ales a locului. Toti carcotasii spun ca daca-i obicei sasesc, de ce sunt romanii lole? Chiar, ma intreb si eu, daca logica lor ar fi adevarata, de ce sciu carcotasii?,.. ca doar scrisul nu l-au inventat romanii. Iar dupa cum gandesc acestia, se pare ca nici ganditul nu e vre-o inventie romaneasca. Oricum, vreau sa le multumesc celor care au venit sa ne vada. 160 de agniteni si-au pus costumul si sufletul de lola, duminica 7.02.2010, pentru ca in Agnita, "locul in care nu s-a intimplat nimic" sa se intimple ceva. Pentru o zi, au pus Agnita in inima hartii. |
Adauga un comentariu
