SOLILOCVII DE DUMINICA

In constiinta americanului de rand Muzeul se identifica, pana in urma cu aproximativ 50 de ani, cu o cladire impunatoare din centrul orasului cu o fatada ocrotita de marete coloane de marmura alba, iar scarile sale inalte ii confereau o prestanta a prezentei sale deasupra vietii cotidiene. Patrunzand in interiorul acestor institutii, vizitatorii, in general localnicii se simteau stingheri, straini, fiind coplesiti de multimea cutiilor de sticla in care se aflau obiecte bizare cu denumiri si mai bizare. Erau un fel de depozite neinsufletite de raritati care trebuiau pastrate intr-un loc sigur. Interesul publicului pentru acestea de­venea din ce in ce mai scazut. Spec­trul desuetitudinii plana deasupra, amenintand chiar existenta lor. Prin anii 60 ai secolului trecut, a inceput sa se simta un suflu nou in gandirea comunitatiilor in ce priveste soarta si destinatia muzeelor. S-a produs o schimbare fundamentala si sem­nificativa vizibila in primul rand in raporturile dintre mu­zeele americane si comunitatiile pe care acestea le servesc. Apoi schimbarea s-a produs si in conceptia arhitectonica a cladirilor ce adaposteau muzeele noi. Un fost magazin de piese si accesorii auto, spre exemplu, din centrul orasului Muncie din statul Indiana, a fost transformat prin ingenioase solutii arhitectonice intr-un atractiv muzeu destinat copiilor. La Boston, de pilda, cunoscutul muzeu de istorie a transporturilor a fost mutat dintr-o somptuoasa cladire de la periferia orasului intr-un fost complex de depozite situat in centru. S-a produs in toata America o apropiere a muzeului de viata comunitatii, fapt ce a determinat sub toate aspectele schimbarea modului de functionare al acetei institutii. Ronald Reagan, unul dintre prese­dintii Statelor Unite care a fost interesat mai mult decat antecesorii sai de soarta culturii americane, spunea refe­ritor la muzee: „In America, muzeul este un loc al educatiei si culturii, un loc destinat artei si istoriei, un loc unde sunt omagiate devotamentul Americii fata de spiritul artei si lupta necontenita a omenirii pentru libertate. Muzeele sunt centre pline de vitalitate ale vietii culturale a comunitatii, activitatile lor fiind determinate de interesele oamenilor pe care ele ii servesc. La randul lor, oamenii ofera mu­zeelor servicii voluntare, ei activand ca ghizi, educaori sau membri in consiliile de administratie. Ei contribuie cu timpul lor liber, cu bani si talent si in­tretin un perpetuu raport reciproc avan­tajos cu aceste institutii. Astfel muzee­le noastre constitu o OGLINDA UNICA A CARACTERULUI AMERICAN.” S-a podus o simbioza fericita, un mariaj creator si dinamic intre muzeu si comunitate, un adevarat fenomen so­cial, amplu, care schimbat socitatea ame­ricana in ultimul jumatate de secol. Acest proces de transformare, un proces autentic concret si revolutionar in felul sau, are un efect vizibil si benefic asupra oricarei institutii importante a societitii americane. El este perceput de catre societate ca un efort al oamenilor de „ a devenim stapani pe propria lor exisenta.”- o extindere a procesului istoric de „democratizare” a Americii. Muzeul american joaca in prezent un rol important in viata comunitatii. In ultimii 50 de ani, in Statele Unite aceasta institutie a cunosut o dezvoltare si inflorire fara precedent. A sporit numarul muzeelor, ajungand in prezent la peste 6000. Dar cel mai important lucru este ca se observa o sporire spectaculoasa a numarului si felurilor de oameni care initiaza, sprijina si participa la activitatile muzeale. Incerc sa dau glas cifrelor care, dincolo de semnificatia cantitativa rigida, pot intr-un fel sa faca o imagine reala a situatiei muzeelor americane. Cele mai multe muzee sunt cele de istorie, 50 %; urmeaza cele de stiinta, 18%; arta, 14% ; Muzeele americane nu pot exista fara aportul serviciilor voluntare pres­tate de membrii comunitatilor in care ele sunt localizate. Astfel, categoriile de personal care deservesc muzeele sunt : Salariati profesionisti, 27%; Salariati profesionisti, cu orar de munca redusi cei mai multi in proportie de 57% sunt voluntari. Sursele de venit ale acestor institutii sunt cele mai graitoare. Muzeele americane nu pot functiona in lipsa contributiilor financiare ale comunitatiilor precum si ale unor firme si persoane particulare care reprezinta 25%. Subventiile din partea institutiilor de stat locale regionale si federale reprezinta doar 37%. Din autofinantare se obtine 29%. Comparand cu situatia muzee­lor de la noi vom constata diferente semnificative care se manifesta atat in plan conceptual cat si organizatoric. Acest lucru in numarul viitor.