SFINÅ¢II APOSTOLI PETRU ÅžI PAVEL

Sfânta Biserică cinsteşte în fiecare an, la 29 iunie, doi mari propăvăduitori ai învăţăturii lăsate pe pământ de Domnul nostru Iisus Hristos. Aceştia sunt Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Şi cinstim împreună, pentru că moartea lor martirică a avut loc la 29 iunie, anul 67 d.Hr, la Roma, pe vremea marelui prigonitor al creştinilor, împăratul Nero. Pomenirea sfinţilor martiri, adică a celor ce primesc mai bine moartea decât să-şi schimbe credinţa în Iisus Hristos, se face în ziua morţii lor. SFÂNTUL APOSTOL PETRU a fost cel mai în vârstă dintre cei doisprezece, şi de aceea în toate ocaziile, el lua primul cuvântul. Era frate cu Andrei şi locuiau în Betsaida, lângă Marea Galilei. Domnul Iisus i-a chemat la apostolie pe când pescuiau: "Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni. Şi. îndată, lăsând mrejele, au mers după El" (Marcu 1,17-18). Entuziasmat şi tare în credinţă, a mărturisit în faţa lui Iisus: "Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu cel viu" (Matei 16,16). A fost de faţă cu Domnul Iisus Hristos în multe locuri, printre care, la învierea fiicei lui Iair, la Schimbarea la faţă a Domnului pe muntele Tabor, la rugăciunea din grădina Ghetsimani, când, tot acolo, taie cu sabia urechea unui slujitor, care venise împreună cu soldaţii să-L ia pe Iisus. Dar totuşi, când Iisus este judecat, se jură că nu-L cunoaşte. Se căieşte cu amar pentru aceasta în faţa lui Iisus şi este iertat. După Pogorârea Duhului Sfânt, duce învăţătura Domnului în Palestina, Siria, Asia Mică şi, mai târziu, în Italia, la Roma, unde este închis de două ori şi unde moare ca martir. Moartea trebuie să-i vină prin răstignire pe cruce, dar a cerut să fie răstignit cu capul în jos, spunând că nu este vrednic de o moarte ca a lui Hristos. A scris opt cuvântări ce se află în Faptele Apostolilor şi două epsitole, ce-i poartă numele. SFÂNTUL APOSTOL PAVEL s-a născut în localitatea Tars, din Cilicia (Asia Mică) din părinţi iudei. Până a devenit apostol s-a numit Saul, care se traduce cu "cel rugat, cel dorit". A studiat la cele mai vestite şcoli şi apoi devine, datorită credinţei iudaice primite, un mare adversar al creştinilor. Domnul Iisus i se arată pe drumul Damascului, când ducea creştinii în lanţuri la judecată. O lumină puternică l-a învăluit, luându-i vederea, la propriu, pentru un timp. A avut loc un dialog între Saul şi un glas ce venea din lumină, care era Iisus: "Saule, Saule, de ce mă prigoneşti?... Eu sunt Iisus pe care tu îl prigoneşti" (Faptele Apostolilor 9,4). Din momentul acela a eliberat creştinii şi s-a convertit la Hristos, luând numele de Pavel. A străbătut mii de kilometrii, ducând învăţătura Domnului în multe locuri. A făcut trei călătorii misionare şi a dus "vestea cea bună" a lui Hristos în Antiohia, Cipru, Asia Mică, Pamfilia, Frigia, Galatia, Macedonia, Ahoia (Grecia). A sfinţit episcopi şi preoţi pe unde mergea. În Sfânta Scriptură găsim patruspezece epistole scrise de el. Ultima, Epistola a doua către Timotei, este considerată testamentul său, fiind scrisă în a doua captivitate, la Roma. Este decapitat la Roma pentru credinţa sa în Hristos, în aceeaşi zi şi an cu Sfântul Apostol Petru. La sfârşitul activităţii sale mărturiseşte: "Lupta cea bună m-am luptat, călătorie am săvârşit, credinţa am păzit" (2Timotei 4-7). Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt stâlpi puternici ai adevărului pe care s-a zidit Biserica lui Hristos. Ei au fost pe aceeaşi înaltă treaptă religios-morală, având amândoi un singur scop, de a vesti învăţătura Domnului Iisus Hristos în toată lumea. Toate aceste virtuţi motivează Sfânta Biserică pentru faptul că îi pomeneşte în aceeaşi zi. Şn sfânta zi, când le facem pomenirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, dorim, la toţi care le poartă numele, sănătate şi "La mulţi Ani". Pr. Ilie Fleşer