| 27 Ianuarie, 2012 ora 09:00:00 | Comentarii: 0 | Vizualizari: 144 |
Reflecţia Pieţei Universităţii - sens şi semnificaţii -
La ce serveÅŸte o piaţă - instituÅ£ie politică, realitate economică ÅŸi concept cultural? Cine sunt inamicii pieÅ£ei libere? Ce anume subminează liberul schimb de idei, argumente sau bunuri materiale? Care este diferenÅ£a între o economie concurenÅ£ială ÅŸi o economie clientelară? Cine e responsabil pentru risipa de timp, bani, energie ÅŸi creativitate în România actuală?
Cu toÅ£ii ne dorim „o Å£ară ca afară", ÅŸi cred că realizăm cu toÅ£ii că pentru creÅŸterea nivelului de trai ÅŸi a bunăstării naÅ£iunii avem nevoie de idei ÅŸi de valorizarea acestora de către firi dârze ÅŸi vizionare, dar ÅŸi de armonie în gândire. Chiar daca mai are susÅ£inere politică, delegitimarea cu care sunt nevoiÅ£i parÅ£ial să fie de acord chiar ÅŸi membri coalÅ£iei de guvernământ face ca acest program cu FMI să fie mai degrabă un proiect decât un plan. Mai mult, cum acordul pe care îl avem acum cu FMI este unul cu un grad redus de imperativitate, nici entuziasmul guvernului nu e prea mare de la bun început. Cu toate acestea, este cel puÅ£in ciudat ÅŸi paradoxal ce îÅŸi asumă guvernul, unde apasă pe rigoare ÅŸi unde e ceva mai delăsător. În mare, întreaga discuÅ£ie a depăşit chestiunea deficitului bugetar, eterna problemă cu care ne-am confruntat de atâtea ori în ultimii ani. Guvernul a închis bine anul sub 4,4% iar angajamentul pentru 2012 este unul atât de ferm încât a uimit până ÅŸi FMI: 1,9 cu ceva cheltuieli suplimentare extra bugetare care pot merge până la 2,1%. Åži tocmai aici, în chestiunea deficitului, guvernul este ferm hotărât să Å£ină căpăstru foarte ferm. FMI este dispus desigur "dacă condiÅ£iile economice o permit", să accepte o majorare a salariilor si pensilor. Guvernul consideră că actualul climat internaÅ£ional impune prudenţă ÅŸi nu vrea să-ÅŸi asume nici un risc. Sună bine această rigoare prudentă, dar nu e chiar aÅŸa. A mai pune problema în felul acesta când consumul este încă la sub 25% faţă de 2008 iar pensiile neschimbate din 2009, e absurd Å£inând cont de impactul consumului asupra creÅŸterii economice. În ce priveÅŸte pensiile, absurdul e complet ilogic ÅŸi la limită ilegal. Legea pensiilor modificată în 2009, pentru care guvernul ÅŸi-a asumat răspunderea (dar pentru ce nu ÅŸi-a asumat acest guvern răspunderea), prevedea ca pensiile să crească cu jumătate din creÅŸterea salariului mediu pe economie (care aproape că a stagnat anul trecut) ÅŸi rata inflaÅ£iei (remarcabil de mică la 3%). În consecinţă, pensiile creÅŸteau cu un procent minor de 4%, dar nici măcar atât guvernul nu consideră că trebuie să aibă loc. În buget, cheltuielile ar fi crescut cu 0,5% maximum. Undeva la 600 mil euro, o sumă mică ce s-ar fi recuperat uÅŸor din cheltuielile de bunuri ÅŸi servicii sau investiÅ£ii nerealizate până spre finalul anului (aproape că se puteau plăti fără efort de la fondul de rezervă al guvernului, din economiile altor programe , dacă presiunile asupra acestor bani sunt uriaÅŸe pentru a fi folosite în alte combinaÅ£ii). Fermitatea aceasta este cel puÅ£in stranie dacă nu cinică, autoironică faţă de propriile eforturi legislative ÅŸi neconstructivă economic. Guvernul îÅŸi asumă toate acestea ca fapte de eroism, dar la fel ca un atac de cavalerie asupra unor Panzere care pare dintr-o perspectivă eroică, el este, la rece vorbind, sinucigaÅŸ, sau chiar ucigaÅŸ. Cam aÅŸa este ÅŸi această chestiune eroico - criminală cu pensiile care strârneÅŸte uimire ÅŸi celor de la FMI.
Fermitatea Fondului în aceste zile se va manifesta în altă direcÅ£ie. Cea a contractelor de management privat, a privatizărilor unor entităţi ÅŸi de listare a unor părÅ£i din marile entităţi energetice. Partea aceasta a mandatului FMI pare mai degrabă desprinsă din obiectivele pe termen lung ale Fondului Proprietatea, acÅ£ionarul minoritar care pledează de la bun început pentru aceste chestiuni. Această discuÅ£ie pare în acest moment excentrică interesului general. Guvernul a compromis efectiv prin modul în care a tratat aceste subiecte termeni ca privatizare, liberalizare. Protesteste din aceste zile au avut explicit mesaje înmpotriva acestor chestiuni iar privatizarea, înstrăinarea (la propiu) sunt extrem de prost văzute acum în opinia publică pentru că guvernul le-a compromis total în acest ani prin modul corupt în care le-a aplicat ÅŸi inept în care le-a apărat. Angajamentul de acum a fost de la bun început neconvingător, de altfel în acest domeniu sunt întârzieri faţă de programul convenit cu FMI. Mai mult, există o lipsă totală de entuziasm în a le realiza, entuziasm vizibil atunci când s-au tăiat pensii ÅŸi salarii. Întrerpinderile care vor fi într-un fel sau altul înstrăinate sunt marile sinecuri ale clienÅ£ilor guvernamentali ÅŸi mâna privată strică socotelile, sau cel puÅ£in le încurcă. Acesta ar putea fi efectul benefic. Cel riscant este introducerea de prea multă privatizare în pieÅ£e cum sunt cele de energie unde concurenÅ£a pe preÅ£ ÅŸi pe servicii nu funcÅ£ionează. Interesul guvernului trebuie să fie pentru pieÅ£e, nu pentru forme de proprietate. O privatizare nu face o piaţă, cum ÅŸtim prea bine. Dar cum guvernul a pornit pe această cale, va merge încet înainte, fără să fie de fapt interesat de rezultat : acela de a avea o piaţă ÅŸi de a stopa scurgerile din sistem. De gura fondului, va merge inainte. Asta dacă nu cumva tensiunile din stradă vor opri în sfârÅŸit un guvern care ÅŸi-a pierdut de mult ÅŸi legitimitatea ÅŸi raÅ£ionalitatea.
Nu exista comentarii la acest articol inca.
Adauga un comentariu
